Colecția Transpersonal
Setea de întregire

Setea de întregire este, de fapt, căutarea lui Dumnezeu. Este sentimentul inexprimabil că aparţinem altui loc, altui spaţiu, altei lumi. Că, aşa cum ne percepem pe noi înşine în acest moment, ne lipseşte ceva fundamental. Acest sentiment ne urmăreşte pe parcursul întregii vieţi, de la naştere pînă la moarte.
Căutăm să umplem acest gol cu lucruri din afara noastră. Iar uneori, atunci când înţelegem că nimic din ce ne oferă această lume nu ne poate umple cu adevărat, încercăm să evadăm prin droguri sau alcool în alte realităţi mai uşor de suportat – aşa intervin dependenţele. Atunci când ne oprim însă puţin să respirăm, să tăcem şi să ne ascultăm inima, dintr-o dată taina ascunsă în sentimentul acestei lipse inefabile începe să se lase pătrunsă. Realizăm că ne-am lăsat vrăjiţi, că nu ne lipseşte de fapt nimic, că noi suntem cei pe care i-am căutat în tot acest timp şi tot ceea ce este de găsit se află deja înlăuntrul nostru.
Revelaţia acestei cărţi este că aceeaşi forţă – setea de întregire, ne poate impinge către prăbuşire sau, dimpotrivă, către descoperirea potenţialului nostru infinit. Pierzania şi salvarea au aceeaşi rădăcină. Devenind conştienţi de aceasta forţă, putem alege.
Cristina Grof, soţia marelui Stanislav Grof, face şi ea parte din frumoasa familie a căutătorilor de Întreg. Povestea ei este la fel de tumultoasă şi de fascinantă ca oricărui alt suflet pornit conştient în călătoria cunoaşterii de Sine. Chinuită de dorul acela inefabil, într-o perioadă în care energiile începeau să se ridice în ea şi să o împingă haotic în toate direcţiile, a trecut prin ceea ce Grof numeşte o urgenţă spirituală. Nu înţelegea pe atunci deplin aceste energii şi nu cunoştea tainele jocului cu ele. Era chinuită de dureri cumplite, de viziuni pe care nu le putea pricepe, şi mai ales de teama de moarte. Iar acel mare hău pe care îl simţea în suflet o trăgea jos, jos, jos… Debusolată, a căzut ea însăşi pe panta dependenţei de alcool. A avut însă înţelepciunea de a asculta în sufletul său chemarea profundă, mistică, eternă, către Sine. A înţeles atunci că sufletul ei o chema să îşi recupereze părţile uitate, să se întregească şi să contemple în propria fiinţă chipul lui Dumnezeu.