Colecția Zen
ZEN

Căutătorii pământului s-au împărţit cândva pe două mari căi. Cei de la Răsărit au luat calea lăuntrică, au coborât în interior şi  s-au dedicat atât de mult spiritului, încât au uitat de lume – şi-au hrănit bogăţia interioară dar trupurile lor trăiesc acum în cea mai mare mizerie cu putinţă de imaginat. Cei de la Apus, pe de altă parte, au pornit să cutreiere şi să ia stăpânire tot ce au găsit în exeterior – s-au umplut de lucruri dar, uitând cine sunt, nu a mai rămas nimeni să se bucure de toate acestea. Sufletul umanităţii este divizat. Nu e de mirare că nicăieri, oricine am fi, orice am face, nu reuşim să ne găsim liniştea.
Acestea sunt timpurile Marii Reuniri. E vremea să încetăm să ne mai torturăm, să mai amputăm cu cruzime părţi din noi, e timpul să devenim fiinţe complete. Să ne centrăm în esenţa noastră divină şi să o lăsăm să coboare în această lume, să o penetreze şi să o lumineze. Noi suntem creatorii acestei lumi. Tot ceea ce este ne reflectă pe noi. E timpul să încetăm să ne mai luptăm. Nu e nimic de câştigat, nimic de cucerit, nimic de dobândit. Să trăim în lume fără a-i aparţine, fără a ne agăţa de ea. Să curgem odată cu viaţa – acesta este înţelepciunea zenului. Zenul nu este doar despre a face, cum nu este nici doar despre a fi. Este despre a face fiind. Prezenţă şi abandon în faţa imensităţii vieţii – asta este zenul.
Dokushô Villalba este unul dintre acei oameni minunaţi care au reuşit să transceandă limitările lui „înăuntru” şi „în afară”, ale lui „sau, sau”, devenind acea fiinţă întreagă care radiază în jur propria sa împlinire. Această carte este scrisă pentru noi, occidentalii şi este una dintre cele mai strălucite, simple, mai clare şi mai profunde analize ale vremurilor pe care le trăim. Şi totodată a soluţiilor pe care le avem la dispoziţie. Săgeata înţelepciunii maestrului,  el însuşi occidental, penetrează direct miezul problemelor cu care ne confruntăm, Aici şi Acum. Societatea economiei de piaţă este acuzată uneori de a fi materialistă, spune Dokushô. Problema din ziua de azi este că nici materialişti nu mai suntem. Dacă am fi materialişti, am aprecia lucrurile existente în lumea materială. Am aprecia, de exemplu, calitatea aerului pe care îl respirăm, a apei pe care o bem şi în care ne îmbăiem, am aprecia savoarea alimentelor, frumuseţea peisajelor, cântecul păsărilor, liniştea munţilor. Deja nu mai credem în lucruri reale, concrete , ci în simboluri abstracte. Lucrurile şi obiectele pe care le obţinem nu ne atrag prin ceea ce sunt, ci prin plus-valoarea simbolică pe care credem că ne-o aduc. Încăpăţânarea noastră de a ne convinge singuri, precum şi de a-i convinge pe cei din jur de faptul că suntem reali, ne îndepărtează de viaţa adevărată.
Dokusho Villaba deschide porţile către profunzimile Fiinţei, permiţând să izvorască de acolo un mod de a trăi autentic, ce transcede spiritul şi materia, unificându-le.