Colecția Verde - Echilibrul Trupului
Noua artă a timpului

Secolul XX ne-a promis o viaţa lungă şi mai comodă şi, în ceea ce priveşte aspectele „tehnice” trebuie să admitem că a reuşit. Am fost martorii unor transformari uluitoare într-o serie vastă de domenii: medicină, bunastare materială, comunicaţii, cucerirea spaţiului, întretinerea fizică şi aşa mai departe. Durata medie a vieţii a crescut, muncile istovitoare au fost preluate de tot felul de maşinării, programul de lucru a fost redus considerabil, lăsându-ne mult mai mult timp pentru noi înşine. Cum se face atunci că, paradoxal, ne plângem acum mai mult ca niciodată de stres şi de lipsa timpului? Explicaţia este că, aşa cum se întîmplă de obicei cu lucrurile importante din viaţă, utilizarea eficientă a timpului nu se învaţă la şcoală. După cum nimeni nu ne învaţă cum să iubim, cum să ne cunoaştem pe noi înşine şi cum să ne dezvoltăm, cum să mâncăm sănătos, cum să ne creştem copiii, cum să ne cheltuim banii în mod inteligent, cum să-i ascultăm pe ceilalţi sau, în fine, cum să murim.
Un alt paradox aproape amuzant este că, deşi sunt rari cei care consideră că au suficient timp, fiecare individ dispune în realitate de totalitatea timpului. Timpul este resursa cea mai democratică dintre toate: indiferent că e avut sau sărac, energic sau delăsător, genial sau idiot, fiecare individ are la dispoziţie, zi de zi, la fel de mult timp ca şi ceilalţi. Orice deosebire provine doar din modul în care îl exploatează.
„Misiunea mea este să-mi omor timpul, iar a lui este să mă omoare pe mine. Ne înţelegem bine, ca între asasini”, aminteşte cu umor, Jean-Louis Servan-Schreiber, una din cugetările lui Emil Cioran. Între şedinţe, drumuri, computer, întâlniri, somn, telefoane, mâncare, sport, cumpărături, iubiri, ziare de citit, biberoane de încălzit, rapoarte de scris, unii clachează, alţii se organizează. Dar, cum majoritatea dintre noi au,într-o măsură mai mică sau mai mare probleme cu timpul, cartea de faţă este un instrument de mare preţ în vremurile pe care le trăim. Fără a ne oferi vreo reţetă-minune, aplicabilă mecanic oricărei situaţii, intenţia autorului este de a ne întoarce privirea supărată dinspre cei pe care îi bănuim că ne fură timpul şi a o direcţiona către interior, către propriul nostru mod de a înţelege şi a gestiona relaţia cu acesta. A stăpâni timpul înseamnă a te stăpâni pe tine însuţi, crede Servan-Schreiber. Scrisă într-un stil delicios, Noua artă a timpului este o carte care ne învaţă că asumarea deplină a responsabilităţii pentru timpul propriei vieţi ne va însenina existenţa şi ne va face infinit mai liberi şi mai înţelepţi.